Recenzie: Fata cu toate darurile de M.R. Carey
Apărut la Editura Nemira, colecţia Nautilus
Traducerea: Ruxandra Toma
Lungime: 416 pagini
Publicat în 27 mai 2016
Plin de emotie si captivant de la prima pagina pana la final, Fata cu toate darurile este cel mai puternic thriller distopic pe care il veti citi anul acesta.
Melanie este o fata foarte speciala. Dr. Caldwell o numeste „micul nostru geniu“. In fiecare dimineata, Melanie asteapta cuminte in propria celula sa fie luata si dusa la clasa ei. Atunci cand Sergentul Parks vine dupa ea, arma lui este intotdeauna incarcata si indreptata spre ea cat timp doi dintre oamenii lui o imobilizeaza intr-un scaun special. Ea nu crede ca oamenii o plac prea mult. Glumeste cu ei ca nu ii musca, dar ei nu rad deloc. Melanie iubeste scoala. Adora sa invete despre adunari si silabe si despre lumea care exista in afara clasei si a celulelor in care traiesc copiii. Cateodata ea ii povesteste invatatoarei favorite toate visurile pe care le are pentru cand va creste mare si va explora lumea. Melanie nu stie de ce asta o intristeaza atat de mult pe domnisoara Justineau.
„Cel mai bun roman pe care l-am citit tot anul. Un thriller distopic cu o inima reala, sangeranda. Recomand. Recomand. Recomand.“ Maggie Stiefvater
„Daca cititi un singur roman anul acesta, sa fie Fata cu toate darurile, e fantastic!“ Martina Cole
Melanie este o fata foarte speciala. Dr. Caldwell o numeste „micul nostru geniu“. In fiecare dimineata, Melanie asteapta cuminte in propria celula sa fie luata si dusa la clasa ei. Atunci cand Sergentul Parks vine dupa ea, arma lui este intotdeauna incarcata si indreptata spre ea cat timp doi dintre oamenii lui o imobilizeaza intr-un scaun special. Ea nu crede ca oamenii o plac prea mult. Glumeste cu ei ca nu ii musca, dar ei nu rad deloc. Melanie iubeste scoala. Adora sa invete despre adunari si silabe si despre lumea care exista in afara clasei si a celulelor in care traiesc copiii. Cateodata ea ii povesteste invatatoarei favorite toate visurile pe care le are pentru cand va creste mare si va explora lumea. Melanie nu stie de ce asta o intristeaza atat de mult pe domnisoara Justineau.
„Cel mai bun roman pe care l-am citit tot anul. Un thriller distopic cu o inima reala, sangeranda. Recomand. Recomand. Recomand.“ Maggie Stiefvater
„Daca cititi un singur roman anul acesta, sa fie Fata cu toate darurile, e fantastic!“ Martina Cole
Ceva m-a atras în mod inexplicabil la ,,Fata cu toate darurile" încă de când am primit informaţiile despre ea printr-un comunicat de presă de la Editura Nemira, motiv pentru care am şi cerut-o imediat, păstrând-o pentru momentul potrivit. Acesta s-a ivit în timpul excursiei mele de un weekend la Balcic, deşi am început-o cu două zile înainte, când am pornit spre Bucureşti şi am terminat-o în seara întoarcerii din Balcic. Cuvântul cel mai potrivit care-mi vine în minte este că m-a hipnotizat de-a dreptul din prima pagină, iar cu greu o lăsam din mână. Doar zilele pline de evenimente m-au ţinut departe de povestea antrenantă şi au prelungit durata în care am citit-o.
La început e oarecum statică, se bazează mai mult pe emoţia personajelor şi descifrarea lumii în care ne aruncă M.R. Carey fără prea multe explicaţii. Personajul principal e o fetiţă de zece ani care îşi începe dimineţile aşezându-se cuminte pe un scaun cu rotile, în timp ce militari înarmaţi îi imobilizează treptat membrele şi gâtul, spaima citindu-li-se în ochi şi postura corpului. Dacă nu ai ştii că e un roman distopic, ai zice că poate copiii sunt bolnavi psihic. Adevărul este, însă, mult mai sumbru şi îl vei afla pe măsură ce Melanie înţelege cine este ea de fapt.
Cartea e scrisă la persoana a treia, din perspectiva mai multor personaje şi deşi e de departe cea mai antipatică, doamna doctor Caldwell aduce şi cea mai multă lumină asupra a ceea ce se găseşte în afara zidului în care Melanie şi alţi copii asemeni ei sunt educaţi despre o lume de mult apusă. De altfel, ei nu îşi amintesc să fi văzut vreodată ce se află în afara clădirii în care trăiesc. Sunt oferite o mulţime de indicii încă de la început, iar dacă eşti atent la nuanţe, poţi cu uşurinţă să întrezăreşti situaţia reală. Ce aduce în plus această carte faţă de altele similare este frumuseţea ştiinţifică a explicaţiilor oferite de către Caldwell, care şi-a asumat o misiune greu de îndeplinit şi, ca mulţi alţi oameni de ştiinţă înaintea ei, devine orbită de idealurile ei şi totodată entuziasmul descoperirilor pe care le face, astfel încât ia decizii ce o plasează cu uşurinţă în topul celor mai crude şi egoiste personaje pe care le-am întâlnit. Cu toate acestea, am înţeles deplin psihologia personajului ei, motiv pentru care nu pot să o detest, rolul pe care îl joacă fiind de neînlocuit.
Melanie e de departe un copil-geniu, însă deşi are o gândire foarte matură pentru vârsta ei şi un IQ ridicat, nu uiţi niciodată ce vârstă are de fapt, pentru că o însoţeşte o curiozitate şi o oarecare inocenţă specifică, inconfundabilă. Pe parcursul cărţii, nu ai cum să nu o îndrăgeşti şi să empatizezi cu ea, asemeni domnişoarei Justineau, profesoara ei preferată, cu care stabileşte o legătură emoţională profundă, în ciuda tuturor regulilor.
,,Fata cu toate darurile" e exact genul de carte pe care o caut mereu. Are un je ne sais quoi ce a făcut-o pentru mine reală până la ultimul amănunt. Am trăit fiecare pagină cu sufletul la gură, în aşteptarea temătoare a deznodământului, care m-a surprins şi lovit cu toată forţa atunci când a sosit. Nu pot să o recomand suficient. Citiţi-o, vă rog din tot sufletul, chiar dacă nu sunteţi fani SF sau distopii.
Mulţumesc Editurii Nemira pentru exemplarul trimis spre recenzare. Acest aspect nu influenţează în niciun fel părerile expuse mai sus.
0 comentarii